In momentele astea chair as vrea sa ma intelegi.As vrea sa nu ma mai ranesti prin cuvinte negandite.Sa intelegi ca nu pot fi copia ta si ca nu trebuie sa-mi placa aceleasi lucruri ca si tie.Sa ai rabdare cu mine si sa nu am certi.Sa nu crezi ca as fi mandra in fata ta si meschina.
Mereu mi-ai dorit sa ma simt in siguranta si iubita,mai ales ca ai meu au avut grija sa nu ma obisnuiesc cu sentimentul asta.Intotdeauna mi-am dorit sa am parte de sustinere cand iau o decizie si sa nu aud fraze de genul ‘nu esti in stare mai bine ai sta in banca ta’, ‘n-ai nici o sansa si iti pierzi timpul aiurea’ sau sa-mi prind cate un ‘ti-am zis eu’sau ‘data viitoare sa te iei dupa mine ca eu stiu mai bine’.
Daca imi place sa fac lucruri tampe nu inseamna ca sunt mediocra in gandire sau proasta.Nu pot sa fac numai chestii destepte poate vreau sa ma si prostesc de dragul diversitatii sau,poate sunt prea obosita si asta e modul meu de relax.
Incearca sa ma cunosti,sa-mi afli mecanismele ascunse:ce ma supara,ce ma inveseleste,de ce am nevoie.Mai ales, incearca sa ma vezi exact asa cum sunt,nu cum banuiesti sau cum crezi ca sunt.Nu ma intepa cu rautatile tale doar pt ca esti incapatanat sau nu-ti convine ceva.
Fii dispus sa ma cunosti si sa ma iubesti asa cum sunt si nu vom mai fi asa diferiti .Incearca sa intelegi ca nu am timpul tau si nici activitatile tale si sa accepti ca nu am aceeasi stare ca a ta.
Au inceput sa ma indispuna cartile de cand am avut discutia despre volumele ‘Amber’ si celelalte carti pe care mi le-ai cerut grosolan[erau cadouri] si, de cand ai devenit mai fascinat de carti decat de mine.Cand vine vorba de atentia/fasciantia/dragostea ta sunt mai invidioasa.
Poate o sa ajungi sa citesti asta cand iti vei aminti ca avem un blog care se presupune ca ar fi al nostru ,nu al meu.
